Cuvinte cheie: gaslighting, abuz emoțional, manipulare, înnebunirea celuilalt
Din anul 1980, gaslighting-ul a devenit un termen din ce în ce mai folosit în psihologie, termen care definește încercarea conștientă sau inconștientă de a manipula psihologic pe cineva, în așa fel încât persoana prejudiciată să accepte o realitate distorsionată și/sau să se îndoiască de propria ei sănătate mintală. Cei de la Oxford University Press au catalogat cuvântul ”gaslighting” ca fiind al doilea căutat pe internet în 2018, după cuvântul ”toxic”.
La originea acestui termen se află filmul ”Gaslight” (1944), în regia lui George Cukor, film care prezintă cu claritate acest fenomen: soțul folosește diferite tactici pentru a o determina pe partenera lui (rol interpretat de Ingrid Bergman) să creadă că a înnebunit, atacându-i acesteia în mod constant simțul realității. De-a lungul timpului, psihologii și-au dat seama că procesul de gaslighting este întâlnit destul de frecvent, mai mult sau mai puțin subtil, în relațiile de cuplu, având un impact traumatic puternic asupra victimei, efectele fiind devastatoare.
În articolul ”Gaslighting: Un sindrom marital” (1988) autorii Gass și Nichols s-au concentrat mai degrabă pe soții care-și abuzează soțiile, fiindcă din punct de vedere statistic, femeile sunt mai susceptibile în a fi victimele unui mariaj supus abuzurilor. Însă, aceștia atrag atenția că nu trebuie să ne lăsăm influențați de stereotipurile de gen, pentru că gaslighting-ul este făcut la fel de bine și de femei, bărbații putând deveni la rândul lor victime ale manipulării și aduși la tăcere în același mod.
În materialul de mai jos, voi exemplifica cum și unii și ceilalți pot deveni abuzatori în aceeași măsură.
Înnebunirea celuilalt:
Gaslihting-ul este un tip de abuz emoțional, un mod de a-l înnebuni pe celălalt prin faptul că acela chiar crede că și-a pierdut mințile. Este un mod prin care abuzatorul exercită o poziție de putere prin care dorește să preia controlul asupra victimei și asupra relației. Gaslighting-ul poate duce cealaltă persoană până la limita psihozei sau chiar în psihoză (Groves, 2018). Sau poate fi o psihoză comună indusă de abuzator. Psihanaliștii, Calef și Weinshel (1981) spun că gaslighterii proiectează pe victimele lor propriile lor conflicte mentale. Când proiecțiile reușesc, victimele se vor identifica cu acestea, lăsându-le ”nesigure pe percepțiile și pe motivațiile lor”. În psihoză, granițele eu-tu se pierd, iar cel ”înnebunit” are sentimentul că nu-și mai aparține. Este un atac la identitate, la propria realitate, persoana nemaiputând să diferențieze ceea ce este în interiorul ei de ceea ce este extern.
Psihanalistul american Harold Searles (1959) spune că există o dorință primară de a omorî cealaltă persoană, fizic sau mental, deopotrivă cu încercarea abuzatorului de a scăpa de propria nebunie care trebuie expulzată în altcineva. În articolul său, “Efortul de a-l înnebuni pe celălalt”(1959), vorbește despre șase moduri care sunt folosite în mod obișnuit pentru a-l înnebuni pe celălalt. Un tip de relaționare deosebit de complex și nociv care vizează tentativa unui partener de a distruge încrederea celuilalt în propriile capacități psihice, în încercarea repetată de a submina încrederea în propriile-i reacții emoționale și în propria-i percepție a realității. Iată o scurtă descriere, punctuală a acestora:
1. atragerea atenției celuilalt, în mod repetat, asupra unor trăsături de personalitate de care acesta este vag conștient. Mai mult, aceste caracteristici vin în contradicție cu ceea ce acesta știe despre sine.
2. abordarea celuilalt, în mod repetat, în maniere diferite (cu furie și imediat cu umor, explicit sexual și apoi rece, intelectual).
3. trecerea de la un subiect la altul, păstrând aceeași stare emoțională (o situație limită, de viață și de moarte ca, apoi, cel mai banal eveniment să fie discutat cu aceeași emoție).
4. provocarea, stimularea sexuală a celuilalt simultan sau alternativ cu frustrarea nevoilor lui.
5. trecerea rapidă de la o stare emoțională la alta, complet diferită, într-o discuție pe aceeași temă.
6. incitarea și frustrarea celuilalt simultan sau alternarea rapidă a celor două tipuri de comportament.
Etapele abuzului într-o relație de cuplu între un gaslighter și victima lui, arată în felul următor. Mai întâi victima este sedusă prin faptul că abuzatorii sunt carismatici, cuceritori, își arată așa-zisa îndrăgostire/iubire prin tot soiul de atenții și daruri, cuvinte cât mai dulci, par interesați în totalitate de parteneră. Aceasta este fermecată de-a dreptul, este euforică, plină de îngredere, se simte minunat cu el până când devine din ce în ce mai atașată de el. Ceeea ce nu știe victima este că se află într-o iluzie, îmbrăcată cât mai frumos. Sentimentul este că vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Sau, e ca și cum ar primi în dar un bichon cât mai drăgălaș dar în care se ascunde diavolul. Apoi, în scurt timp, victima pare să primească palme de la ”soartă”. Începe să fie devalorizată, criticată, atacată, nimic nu mai face bine, așa încât victima se îndoiește de ea și nu mai știe ce să facă să reintre în grațiile partenerului. Devine din ce în ce mai confuză, se simte vinovată, nefericită, stresată, anxioasă și deprimată. Crede că ea a greșit pe undeva și încearcă cu disperare să îndrepte lucrurile ca povestea de dragoste să fie ca la început. Se află într-o capcană haotică. Rănile narcisice, respingerea și abandonul pe care le resimte o fac să apeleze la mecanisme de apărare fie de nivel mai înalt precum refularea, regresia, raționalizarea, întoarcerea către propria persoană (se autocritică), etc., fie va apela la mecanisme de apărare mai primitive: negarea, clivajul, retragerea extremă, disocierea. Acestea defense vor deveni singurele strategii de supraviețuire la atacurile constante. Treaba cea mai nocivă în ceea ce privește căderea victimei în capcană, este că abuzatorul se hrănește narcisic din suferința provocată. Cu cât victima suferă mai mult, cu atât abuzatorul se simte mai important, mai omnipotent. Acesta face tot posibilul ca victima să sufere pentru că altfel nu și-ar mai putea procura proviziile narcisice. Va profita de orice slăbiciune a victimei, de nevoile și atașamentele ei, îi va ataca capacitățile intelectuale, sexualitatea, creativitatea. Îi va ataca întreaga sa ființă.
Vezi bibliografia la Fenomenul de gaslighting ... (3)
