Putem fi cu toții de acord că gelozia este un fenomen universal și că oamenii o trăiesc la un moment dat în viață. Și nici nu este greu de ghicit că principala sursă de suferință, în cazul geloziei, este infidelitatea sau posibilitatea de a fi înșelat/înșelată. Din cauza geloziei resimțite, unii îndurau și așteptau să treacă ”nebunia”, alții acționau impulsiv, cu furie cerând divorțul pe loc, alții recurgeau la metode de răzbunare mai mult sau mai puțin conștiente, somatizând, sperând că așa își aduc partenerul înapoi, alții făceau în oglindă ceea ce făcuseră partenerul, adică recurgeau la Legea Talionului: ”m-ai înșelat, te înșel si eu!”. Unii dintre ei au divorțat, alții au reușit după îndelungi chinuri și suferințe să-și dea o a doua șansă pentru a repara ce au greșit. M-am întrebat ce anume îi determină pe unii să acționeze drastic, pe alții să îndure și să se umilească, iar alții să-și pună problema frontal și matur și să-și dea încă o șansă relației. Ce anume îi diferențiază? De ce unii pot ierta infidelitatea, alții nu? Ține acest lucru de iubire? Gelozia este o incapacitate de a iubi?
Etimologia cuvântului ”gelozie”
Mi se pare important să amintesc despre semnificația termenului de ”gelozie” pentru că implică multe înțelesuri și pentru că de-a lungul anilor s-a transformat față de înțelesul original. Cuvântul ”gelos” ar proveni din grecescul zelos și are drept semnificație ”ardoare, fervoare, înflăcărare”, care câștigă devoțiunea unei persoane, cauză sau lucru. De abia mai târziu s-a modificat și s-a făcut distincția între termenii ”zelos” și ”gelos”. Apropierea dintre conexiunea cuvântului gelos cu zelos este încă evidentă în definițiile din sec. 17, în care gelozia era definită ca ”un sentiment vehement ca mânia, dorința, devoțiunea, amorul aprig/ardent/pasionat; a lăcomi la dragostea altuia”. Folosirea modernă a termenului arată atitudinea față de posesiunea cuiva și atitudinea suspicioasă în legătură cu un rival. Limba latină, în cazul de față, nu oferă nimic nou: cuvântul zelotypia - gelozie, este împrumutat din greacă și, prin urmare, provine din "zelos”.
În limba franceză, jalousie cu sensul de jaluzea (zăbrele de lemn sau de fier forjat în spatele cărora poți vedea fără să fii văzut” sau ”oblon mobil format din lamele paralele”) este împrumutat din italiană (gelosia) unde trimitea la un context oriental: așa erau denumite storurile destinate să le ascundă pe femei de privirile din exterior; acestea le ajutau să vadă în afară fără a putea fi văzute. Prin urmare din combinarea celor două sensuri rezultă imaginea cuiva care spionează, cuprins de gelozie, printre jaluzele (gelozia cu aspect voyeurist), fiind o patimă care caută cu zel ceea ce provoacă durere. Și, în sfârșit, jalousie, așa cum o concepe limbajul intelectualist, care semnifică emulație, zel și gelozie și denotă intensitatea sentimentului, patimă, pasiune. Alte teorii ale provenienței cuvântului arată că franțuzescul jalousie cu sensul de ”gelozie” este derivat de la adjectivul jaloux, cuvânt cu o istorie complexă, conform secțiunii etimologice din dicționar: ar proveni din latinescul zelosus, „plin de afecțiune și amabilitate” (secolul al V-lea sau al VI-lea), derivat din latinescul zelus, ”gelozie, zel”, atestat mai ales în latina creștină, care ar putea proveni – explicație pusă la îndoială- din grecescul zilos ”râvnă, ardoare, rivalitate, invidie”, ajungându-se până la diverse ipoteze dialecticale, morfologice și savante.
Noțiunea de gelozie, revnost, în limba rusă, în direcția ei principală, se caracterizează ca râvnă, putere, forță, încordare. Unii cercetători pun în legătură cuvântul revniv (gelos) și derivatele sale revnovat (a gelozi), cu latinescul rivalis, rivinus (rival). Însă, nu este clar care este sensul rădăcinii acestui cuvânt (Baumgart, 2008).
Diferența între invidie și gelozie
Înainte de a vorbi despre originile geloziei, vom face mai întâi diferențele între invidie și gelozie, pentru că acești doi termeni au fost adesea tratați ca fiind interșanjabili. Chiar dacă există aspecte similare între aceste două sentimente, ele diferă ca mod de experimentare (Spielman, 1971). Gelozia a fost descrisă ca implicând emoții negative sau reacții trăite de cei a căror relație a fost amenințată de apariția unei a treia persoane (Clanton & Smith (1977); Mathes & Severa, 1981), pe când invidia este descrisă ca emoție negativă trăită de o persoană care își dorește ceva și nu are (de exemplu, un lucru, o calitate a unei persoane, o relație pe care nu o are și o invidiază la altcineva etc.). Emoțiile de inferioritate, ostilitate, mânie și resentiment din invidie sunt similare cu cele din gelozie, însă diferența este că invidia reflectă dorința de a avea ceva ce îți lipsește (Smith & Kim, 2007), pe când în gelozie este frica de a pierde ceva ce deja ai (persoana iubită) sau de a pierde ceea ce îți oferă persoana cu care ești în relație (frica de pierdere a afecțiunii, a iubirii). O altă diferență este că în gelozie se experimentează anxietate, suspiciune, neîncredere cu privire la pierderea unei persoane înalt valorizate și teama că persoana iubită își va îndrepta afecțiunea și iubirea spre altcineva (o a treia persoană). Rivalitatea reprezintă aspectul crucial al geloziei; apare într-o situație triangulară în care gelosul se teme că un al treilea va intruza relația de cuplu și îi va lua persoana iubită (Spielman, 1971).
Gelozia este mult mai devastatoare decât invidia fiindcă gelozia nu se referă doar la un atribut al cuiva ci implică un câmp complex de relații interpersonale.
Vezi bibliografia la Gelozia... (5)
