(5) Gelozia – Iubire sau ură?

 


 Sentimentul de a fi rănit

 

Gelozia este o stare emoțională negativă generată ca răspuns la o amenințare cu pierderea sau chiar pierderea unei relații valoroase din cauza unui rival real sau imaginar sau din cauza unei respingeri anticipate sau reale de către partener în favoarea unui rival.

Aceste amenințări reale sau imaginare îi fac pe indivizi să experimenteze și să răspundă la gelozie în moduri diferite. Unii se vor simți răniți, furioși, trădați, vor trăi teama pierderii sau a deteriorării unei relații importante, alții își vor afișa în mod direct gelozia prin plâns, răzbunare, comportamente de urmărire a partenerului sau devenind agresivi. Gelozia apare într-o varietate de forme și variază ca nivele de intensitate.

Sentimentele de gelozie sunt îndeaproape conectate cu sentimentele de durere și de singurătate. Nu am găsi singurătatea așa de dureroasă dacă nu ne-am simți răniți și geloși. Ne simțim răniți și singuri pentru că ne simțim neiubiți și neglijați. Asemenea sentimente merg mână în mână cu anxietatea, depresia și sentimentul de inferioritate. Acestea, adesea supraviețuiesc încă din copilărie, provocate de situații dureroase, când te-ai simțit nedorit, exclus, rușinat, furios, vinovat, gelos etc. Prin urmare aceste sentimente nu pot fi izolate unul de celălalt la vârsta adultă. Din acest motiv, ne simțim neglijați și neiubiți și credem că persoana pe care o iubim preferă pe altcineva. Cei care ”persistă” în suferință, au fost probabil mult prea des și prea profund răniți. Ori nu li s-a dat voie să-și afișeze durerea sau nu li s-a arătat simpatie, nici empatie, atunci când erau îndurerați. Neavând destule momente fericite pentru a fi capabili să treacă peste cele care i-au cauzat suferințe, ei nu pot să găsească satisfacții nici în realitate, nici în fantasme, ca să contracareze sentimentele nefericite. Au puțină flexibilitate pentru că relațiile cu obiectele dar și cu propriul narcisism sunt perturbate.

Numai dragostea dă iluzia certitudinii și devine prețioasă într-o lume construită pe îndoială și probabilități. Fidelitatea, dar și infidelitatea se nasc în familie. Dacă copilul a simțit-o pe mama lui fidelă până la un moment dat, el știe cumva în sufletul lui că ea îi e ”infidelă” cu acel Străin, tatăl lui, că mai există un al treilea, un ”dușman din umbră”, pe lângă ei doi.

Fiind un complex de emoții, Jones (1948) a subliniat că gelozia conține: a) frica sau o supărare anticipată la gândul pierderii obiectului iubit; b) rana narcisică sau pierderea stimei de sine și sentimentul inferiorității; c) furia și ura împotriva rivalului, incluzând și posibilitatea urii față de partenerul infidel; d) auto-critică. Astfel există grade variate de furie și supărare față de trădător, frică de abandon și durerea asociată acesteia, insecuritate, neîncredere și suspiciune, sentimente de umilire, ură și ostilitate.

Pe lângă toate aceste sentimente, Maggini și Lundgren (2006) adaugă că odată cu gelozia se naște și dorința posesivă pentru partener. Frica de pierdere cauzează o creștere intensă a dorinței care solicită posesia compulsivă nu numai a corpului partenerului ci și posesia sufletului lui. Conștiința este dominată de durerea posibilității pierderii și de resentimentul pentru pierderea stimei de sine cauzată de sentimente alternante care baleiază între certitudini și îndoieli. Un soi de îngrijorare febrilă, anxietate copleșitoare și aproape dureri fizice indică faptul că gelozia penetrează din plin sfera vitalității, hrănindu-se din atmosfera de suspiciune, căutarea de dovezi, auto-învinuire și învinuirea celuilalt, amenințări și agresivitate.

În concluzie, gelozia apare în viața oamenilor și este o stare ce oscilează între ură și iubire, între realitate și proiecție. Gelozia este un conflict relațional într-o situație în care apar trei persoane, cel mai gelos fiind acela a cărui relație a fost intruzată de un rival. Însă, gelozia nu este traumatizantă doar pentru cel care o simte ci și pentru cel asupra căruia este direcționată.

 

 Bibliografie

Barelds, D.P.H., & Dijkstra, P. (2006). Reactive, anxious and possessive forms of jealousy and their relation to relationship quality among heterosexuals and homosexuals. Journal of Homosexuality, 51(3), 183–198.

Barelds, D.P.H., & Dijkstra, P. (2006). Reactive, anxious and possessive forms of jealousy and their relation to relationship quality among heterosexuals and homosexuals. Journal of Homosexuality, 51(3), 183–198.

Barelds, D. P. H. și Barelds-Dijkstra, P. (2007). Relations between Different Types of Jealousy and Self and Partner Perceptions of Relationship Quality.  Clin. Psychol. Psychother. 14, 176–188

Baumgart, H. (2006), Forme ale geloziei, Ed. Trei, București

Buunk, B.P. & Dijkstra, P. (2001). Extradyadic relationships and jealousy. In C. Hendrick, & S.S. Hendrick (Eds), Close relationships: A sourcebook (pp. 316–329). London: Sage publications.

Buunk, B.P. & Dijkstra, P. (2006). Temptations and threat: Extradyadic relationships and jealousy. In A.L. Vangelisti & D. Perlman (Eds), The Cambridge handbook of personal relationships (pp. 533–556). New York: Cambridge University Press.

Carson, C.L., & Cupach, W.R. (2000). Fueling the flames of the green-eyed monster: The role of ruminative thought in reaction to romantic jealousy. Western Journal of Communication, 64, 308-329.

Clanton G., Smith L.G. (1977) Jealousy. Prentice-Hall. Englewood Cliffs, NJ.

Daly, M., Wilson, M., & Weghorst, S.J. (1982). Male sexual jealousy. Ethology and Sociobiology, 3, 11–27.

Fenichel, O. (1945). A contribution to the psychology of jealousy. Imago; 21: 143-57.

Freud, S. (1922/2010). Despre câteva mecanisme nevrotice în gelozie, paranoia şi homosexualitate. În Nevroză, psihoză, perversiune. Opere Esenţiale, vol. 7, București: Editura Trei.

Jones, E. (1948). An Address Delivered at the Sorbonne on March 21. In: Papers on Psychoanalysis London: Baillire, Tindall and Cox

Kamphuis, J.H., Emmelkamp, P.M.G., & de Vries, V. (2004). Informant personality descriptions of postintimate stalkers using the five factor profile. Journal of Personality Assessment, 82, 169–178.

Lagache D. (1947). La jalousie amoureuse. Presses Universitaires de France, Paris.Maggini, C., Lundgren, E. (2006). Jealous love and morbid jealousy. Neuroscience Department, Section of psychiatry, University of Parma, Italy.

Mathes, E. W. & Severa, N. (1981). Jealousy, romantic love, and liking: Theoretical considerations and preliminary scale development. Psychological Reports, 49, 23-31.

Smith, R. H., & Kim, S. H. (2007). Comprehending envy. Psychological Bulletin, 133, 46-64.

Spielman, P.M. (1971). Envy and Jealousy an Attempt at Clarification. Psychoanal Q. 40(1):59-82

Tarrier, N., Beckett, R., Harwood, S. & Bishay, N. (1990). Morbid jealousy: a review and cognitive-behavioural formulation. British Journal of Psychiatry, 157, 319–326.

Tjaden, P., & Thoennes, N. (2005). Stalking in America: Findings from the National Violence Against Women Survey. Washington, DC: National Institute of Justice, US Department of Justice.