Perspectivele biologice și psihologice evoluționiste ale geloziei
Gelozia apare ca fiind una dintre cele mai chinuitoare emoții umane. Apărută foarte timpuriu în istoria omenirii, gelozia este o conștiință de sine, al cărei conținut este o combinație determinată de rivalitatea instinctivă moștenită de la animale și de influențele sociale și culturale apărute odată cu dezvoltarea omenirii. Când apare un al treilea, începe lupta pentru teritoriu.
Gelozia este o emoție puternică și dureroasă cu efecte distrugătoare în relațiile de cuplu. ”Este principala cauză de maltratare a soțiilor și a crimelor în multe culturi. Două treimi dintre cupluri au raportat că gelozia reprezintă o problemă semnificativă în relația lor, conducând la abuzuri emoționale și fizice. Cercetările au arătat certuri violente între soți, violuri și comportamente de urmărire a partenerului” (Wilson, 1978).
Domeniul psihologiei evoluționiste sugerează unele funcții importante ale geloziei care sunt produsele inevitabile ale selecției naturale în ceea ce privește reproducerea. Din această perspectivă, gelozia a evoluat ca măsură de protecție necesară a oamenilor pentru a detecta și a se apăra de amenințarea cu infidelitatea sexuală care pune în pericol propagarea genelor individuale. Conform acestei teorii, lipsa geloziei într-o relație ar fi anormală. Psihologii evoluționiști au distins două feluri de gelozie: sexuală și emoțională. Gelozia sexuală este evocată printr-o amenințare percepută legată de infidelitatea sexuală, pe când gelozia emoțională este legată de faptul că partenerul s-a îndrăgostit de altcineva. Gelozia sexuală este mai prezentă în rândul bărbaților decât al femeilor.
În multe culturi, bărbații, mai degrabă decât femeile, vor să divorțeze de partenerele care sunt implicate într-o relație sexuală sau mai rău, să le lovească sau să le ucidă. Perspectiva evoluționară a geloziei este explicată astfel: ”pentru mamiferele de gen masculin, producția de gameți este relativ necostistitoare, pentru că sperma este continuu produsă. La femele, producția de gameți este mult mai limitată, existând doar câteva sute de gameți care se maturizează de-a lungul ciclulului reproductiv în viață. Deși, atunci când e timpul fertilizării, femeile contribuie cu o proporție mai mare de resurse nete de urmași decât bărbatul” (Kenneth, 2006). Femeia investește mai mult în resursele ei corporale, pentru că ea trebuie să ofere grijă copiilor. Psihologii evoluționiști concluzionează că bărbații sunt diferiți de femei în ceea ce privește strategiile de împerechere. Bărbații pot lăsa însărcinate cât mai multe femei investind cât mai puțin posibil în creșterea urmașilor. La femei, lucrurile stau invers: ele sunt mult mai atente când își aleg partenerul pentru reproducere, pentru că trebuie să asigure supraviețuirea urmașilor oferindu-le sprijin, protecție și asigurarea că urmașii au ”gene bune”. Pentru femei, contează că un anume bărbat, față de alții, poate oferi suport extins implicându-se în viața de îngrijire biparentală care asigură urmașilor supraviețuirea și sănătatea. Aceste diferențe în strategiile reproductive sunt gândite de psihologii evoluționiști ca producând diferite tipuri de gelozie în funcție de sex. Femeile suportă costurile reproductive cele mai mari, pentru că este vorba de corpul acestora, însă bărbații trebuie să înfrunte incertitudinea paternității, problemă pe care femeile nu o au.
Bărbații au dezvoltat reacții mult mai puternice de gelozie la ideea că femeia face sex cu un alt bărbat, spre deosebire de infidelitatea emoțională, care poate fi mai importantă la femei. Această diferență evolutivă dintre sexe se datorează faptului că, înainte de disponibilitatea de contracepție, infidelitatea unei femei ar putea avea consecințe genetice mult mai severe decât infidelitatea masculului. În timp ce femela ”știe” întotdeauna că 50% dintre gene sunt ale ei, masculul riscă să aibă grijă de un urmaș care nu-i al lui. Acest lucru nu e valabil și la femeie dacă bărbatul este infidel. Transmiterea genelor ei nu este compromisă de infidelitatea bărbatului. Ceea ce are de pierdut femeia sunt resursele și protecția dacă bărbatul o abandonează, iar relația este amenințată. Așadar, costurile genetice ale infidelității femeii sunt mai mari pentru bărbat. Se poate ca din acest motiv bărbații să fie mai agresivi și mai geloși decât femeile.
În societatea de azi, bărbatul gelos este prins în capcana dintre răspunsurile filogenetice arhaice și nevoia de a se adapta la valorile culturale actuale. Pe de o parte, bărbatul (care are dovada unei infidelități sexuale), de multe ori va trăi gelozia, însă nu în mod fățiș, având în vedere faptul că va avea tendința să se ascundă din cauza rușinii provocate la nivel social, riscând să fie perceput ca ”nefiind” bărbat, riscând ”castrarea” socială. Spirala rușinii se va extinde, deoarece bărbatul ”stigmatizat” se va autodeprecia, percepându-se slab în competiția sexuală. Rușinea face parte dintr-o constelație de comportament submisiv și subordonat, construit de evoluție să fie adaptativ în a preveni prejudiciile aduse de concurenții dominanți. Pe de altă parte, când încearcă să prevină rușinea inerentă, atunci când își pierde femeia pentru alt bărbat (pentru că mândria și convenționalitatea îi cer asta), el ar putea regresa spre răspunsuri arhaice, acelea de a lupta cu rivalul și de a încerca să controleze (eventual punitiv și distructiv) comportamentul femeii. Astfel, bărbatul va baleia între cele două surse de rușine: dacă ia decizia de a se lupta cu rivalul va fi blamat de societate, iar dacă nu ia nicio măsură, pică în rușinea propriei neputințe.
Femeile geloase devin alarmate dacă bărbatul arată un interes sexual față de altă femeie, chiar dacă el o face într-un mod rudimentar. De exemplu, femeia e foarte atentă, atunci când bărbatul privește pe stradă sau la televizor o femeie atractivă. Partenera se simte amenințată că ar putea fi abandonată oricând. Îi reproșează soțului ”Nu mă mai iubești”, ”Nu mai sunt atrăgătoare pentru tine”. Însă explicațiile evoluționiste pot să aducă ușurare femeilor. Creierul bărbatului pare că face acest lucru de mii de ani, în termenii unei continue ”scanări” a femeilor atractive și sănătoase, pentru același simplu motiv: acela de a-și perpetua gena. În consecință, faptul că azi bărbații se uită după femei, poate fi interpretat ca simplu reflex moștenit încă din cele mai vechi perioade.
Vezi bibliografia la Gelozia... (5)
