Stern (2007) identifică trei stadii progresive ale procesului de gaslighting:
Neîncrederea: victimele simt confuzie în ceea ce privește comportamentul abuzatorului, gândindu-se că ele au interpretat greșit/că nu au înțeles. Gaslighter-ul își manipulează victima nevinovată într-o formă atât de rafinată încât partenera ajunge să își piardă orice încredere în propria sa judecată în fața realității. Prima reacție este cea de negare totală. Ea nu poate crede în schimbarea subită și nici măcar că este abuzată. Tot ceea ce știe, este că ceva teribil de ciudat pare să se întâmple în relație, dar nu poate să înțeleagă ce s-a petrecut. Dacă la început, relația se baza pe atenție, comunicare, afecțiune, acum același bărbat ”iubitor” o tratează fie cu tăcere, răceală, indisponibilitate, fie, dacă victima va protesta, argumenta, abuzatorul va răsuci, nega, trivializa, mistifica tot ceea ce spune aceasta.
Apărarea: victima argumentează încercând să dezaprobe acuzațiile partenerului, apelând la ultimele resurse pe care le are ca să facă față atacurilor. Însă treptat începe să se dezechilibreze. Apar îndoiala de sine, teama, rușinea, vinovăția. Aceste răni emoționale cauzează victimei pierderea simțului realității și a sinelui propriu. Devenită pierdută, confuză și fără puterea de a se încrede în propriile instincte și amintiri, ea tinde să se izoleze. Curând, energia ei psihică se epuizează și nu mai este în stare să se se apere. În această etapă, întregul sistem al persoanei poate simți pericolul anihilarii, dezintegrării.
Depresia: victima acceptă acuzațiile gaslighter-ului, renunță la luptă pentru a recâștiga aprobarea și armonia în relație. Ea a devenit o umbră a sinelui anterior, cu greu se mai recunoaște. Trăind într-o tiranie, unde este controlată psihic și emoțional, incapacitată să ia decizii, secătuită, lipsită de orice formă de demnitate și siguranță, trăiește într-o viață lipsită de bucurie. Începe să simtă că nu mai poate să facă nimic bine, că nu se poate încrede în propria minte și se retrage într-o realitate deformată, refugiindu-se în depresie.
Markeri traumatici
Efectele traumatice în urma unei astfel de relații abuzive sunt extrem de distructive. Victima se confruntă cu neîncredere, tristețe profundă, vină, rușine, furie, teamă, singurătate, stimă de sine scăzută, gânduri negative neliniștitoare, atacuri de panică, flash-back-uri, disociere și o gamă de simptome somatice: oboseală, insomnii, tulburari de alimentație, etc.
Anna Freud (1937, 1967) a definit trauma psihică ca fiind asociată cu experiențe devastatoare care au ca rezultat perturbări interne, eul nemaiputând să funcționeze și să medieze, fiind amenințată integritatea sentimentului de sine.
Ca generalizare clinică, simptomele traumei psihice care pot apărea în urma unei astfel de relații pot fi:
a) Frica de a fi copleșit, incapacitatea de a face față, pierderea controlului
b) Frica de a fi devorat de celălalt
c) Frica de dezintegrare a sinelui sau a identității, frica de a nu fi golit, sentimente de a fi neînsemnat, un nimeni
d) Frica de intruzivitate, penetrare, mutilare
e) Frica de abandon sau nevoia de a fi sprijinit
f) Frica legată de supraviețuire, persecuție (Hurvich, 2003)
Mai jos o să dau niște exemple concrete de gaslighting pentru a fi înțeles cît mai bine acest fenomen:
Exemplu:
”O femeie a fost măritată peste 20 de ani, cu un narcisic nediagnosticat. Au avut doi copii împreună, aceștia fiind adolescenți în perioada în care au divorțat. Căsătoria a fost fericită la început. Femeia își iubea familia și pe soțul ei, cu toate că se temea de acesta. Nevoile lui trebuiau să fie luate în considerare primele. Femeia s-a gândit că va învăța să trăiască așa și de altfel a făcut-o într-o oarecare măsură până au crescut copiii. Soțul ei o acuza adesea că era egoistă (de exemplu, că s-a reîntors la serviciu) și putea să devină furios dacă ea își făcea planuri fără consimțământul lui sau dacă decidea ceva împotriva voinței lui. Când îndrăznea să i se opună, el întorcea în așa fel lucrurile încât o făcea să se simtă prea sensibilă, vinovată și chiar paranoică. Cu timpul, soția a încetat să-l mai confrunte, însă acest lucru nu l-a oprit pe soț să o critice de câte ori simțea nevoia. În ultimii ani de căsnicie, el o manipula în așa fel încât să o facă să se comporte cum voia el, cu amenințarea că dacă nu va face așa, o va părăsi. În final, chiar a părăsit-o pentru o altă femeie. Divorțul a devastat-o; ea a încercat atâția ani să-și țină familia unită și în final a eșuat. Ceea ce era mai grav este că se simțea complet dezorientată, instabilă și golită. Pentru mulți ani, ea și-a calibrat alegerile conform cerințelor lui, renunțând la propriile ei nevoi, dorințe despre care oricum nu mai știa care erau.”
Theo Dorpat (2007) identifică un tip de gaslighting, pe care îl numește ”double whammy” (tactică dublă), referindu-se la atacuri verbale care conțin o contradicție. Într-o primă fază, abuzatorul jignește victima, în mod direct. Victima protestează la insultele aduse. În a doua intervenție verbală, ca răspuns la argumentele victimei, abuzatorul îi neagă acesteia trăirile, îi contestă capacitatea de a judeca, prin discreditare și invalidare. În mod special, acest al doilea mesaj folosește gaslighting-ul.
Această tactică dublă este o formă ascunsă de violență emoțională prin care individul vrea să domine (conștient sau inconștient) cealaltă persoană, punând-o în situații în care să se simtă rușinată, vinovată, anxioasă.
Exemplu:
Într-o seară, Dl. A. și Dna A. au următoarea interacțiune în fața ușii prietenilor lor, când erau pe cale să-și ia la revedere de la aceștia.
Dl. A.: De ce plecăm așa devreme? Ești antisocială! O spărgătoare de petreceri! (Deși Dl. A vorbește într-o manieră aparent jucăușă cu soția, în tonul vocii există o ușoară nuanță de agresivitate și de dispreț.)
Dna A.: S-a făcut târziu și mâine dimineață trebuie să ne trezim devreme.
Dl. A.: Ți se pare dragă, nu este târziu! (o spune cu dispreț)
Explicație:
Dl. A. folosește această tactică dublă pentru a induce în soție sentimentul de rușine și pentru a o domina în situații sociale. Prin acest mod, el încearcă să arate celorlalți superioritatea față de ea. Prima intervenție o pune pe soție în situația în care să se simtă rușinată față de prietenii lor. În a doua intervenție, Dl.A. respinge și atacă capacitatea de a judeca a soției lui.
Exemplu:
La o întrunire socială, soția își atacă verbal soțul.
Violeta: Hai, Dane, spune ceva! Ești cel mai mare pămpălău! (o spune cu dispreț)
Dan: Ohh, asta chiar m-a deranjat. Aș vrea să nu mă mai rănești așa.
Violeta: Eii, iar începi! Ești mult prea sensibil pentru un bărbat. Eu doar glumeam cu tine.
Explicație:
A doua remarcă a Violetei este și mai abuzivă decât prima, pentru că dincolo de faptul că are intenția de a-l jigni, îi și invalidează lui Dan capacitatea de percepție interpersonală. Dan a observat și a răspuns în mod corespunzător ostilității din primul mesaj. Al doilea atac verbal folosește gaslighting-ul, inducându-i lui Dan o stare confuzională. De ce? Pentru că prima intervenție a avut intenția de a fi spusă serios, iar cea de-a doua o anulează pe prima prin faptul că Violeta spune că doar a glumit, invalidându-i lui Dan ceea ce a simțit.
Dacă astfel de episoade sunt singulare, nu presupun să producă daune psihice, dar dacă tactica dublă este folosită în mod repetat (luni, ani de zile), ea va avea efecte distructive asupra sănătății mintale.
