Procesul creativ în Thanatos
Gold (2004) crede că aspectele noastre distructive sunt inevitabile în dezvoltarea experienței proprii și a creativității noastre. Mai mult decât atât, el afirmă că cei care se tem și se opun posibilei distrugeri, aspect care poate însoți schimbarea, sunt adevărații distrugători ai progresului creativ, fie în dezvoltarea psihicului personal, fie în progresul vieții culturale.
Când Freud a vorbit despre Eros, a pus în reversul acestuia, pulsiunea de moarte, care este și ea acolo, de la început. ”După pierderea tatălui, Freud găseşte în actul creator, în travaliul scriiturii, şi dimensiunea Thanatosului, când redactează lucrarea Interpretarea viselor: mai întâi în sine însuşi, prin trans-scrierea interioară a seriilor de vise, prin traducerea şi interpretarea lor, ulterior prin redactarea cărţii, un alt registru al travaliului de doliu, al pierderii, al morţii, al pulsiunii de moarte în dans cu pulsiunea de viaţă. Dacă doliul suscită în Freud o mişcare psihică amplă, travaliul creator este o reacţie în faţa durerii pierderii. Fiindcă doar actul creator al cărui scop este reparaţia sinelui implică existenţa descărcărilor pulsionale prin sublimare. Legătura între pierdere şi sublimare este o legătură originară, activă în psihic pe tot parcursul vieţii. Fiindcă pierderea obiectului se află la originea gândirii, elaborării, perlaborării și creaţiei.” (Luca, 2017)
Socrate definea filosofia ca ”studiu al Thanatosului” sau repetiții pentru moarte. Cu 2500 de ani mai târziu, psihologii încep să descopere modul în care conștientizarea morții influențează funcțiile cognitive ale oamenilor, lucru care poate crea ”dorința pentru cunoaștere”. O cercetare realizată în 2013 la Universitatea din Amsterdam, relevă faptul că angoasa de moarte poate să fie factor de creștere a creativității în anumite condiții. ”Conștientizarea morții determină pe cineva să depășească viziunea fragmentară a realității oferind posibilitatea unei gândiri mai profunde, ne poate pune în fața marilor întrebări despre viață, iar acest lucru conduce la a inventa noi teorii despre existență”. Capacitatea de a reflecta la propria noastră moarte este o trăsătură unică a ființelor umane iar anxietatea de moarte îi poate face pe oamenii mai creativi, să se gândească la faptul că pot lăsa ceva în urma lor, o moștenire (fie că vorbim de artă, teorii, invenții, descoperiri). Prin aceste moșteniri pe care le lasă generațiilor viitoare, oamenii se pot reasigura existențial și pot să-și neutralizeze ”efectele negative” ale conștientizării morții. Astfel, moartea nu este doar inspirație pentru filosofie ci devine importantă și în creativitate (Studiu coordonat de Bernard A. Nijstad și Carsten K. W. De Dreu).
Vezi bibliografia la Creativitatea...(4)
